Ieri povesteam cu un prieten si ma intreba daca am mai scris ceva pe blog. I-am spus ca nu, desi de multe ori imi venea cate o idee pe marginea careia as fi putut dezbate multe. Acum am revenit, si am cate ceva sa va povestesc.
Mi-am inceput anul cu scopul de-a-mi termina lucrarea de licenta- asa ca, din Ianuarie pana prin 15 Februarie, m-am ingropat in munca. Bineinteles, un lucru care trebuie sa fie de calitate necesita mult stres, nervi, epuizare si de multe ori te afli, poate, in pragul de-a renunta. Cel putin eu asa am functionat. Insa, am rascolit in personalitatea mea si am reusit sa cuceresc ambitia si optimismul, astfel incat mi-am terminat lucrarea cu brio! Inainte de prezentarea lucrarii, cu vreo 4 zile, eram parca in alta lume: corpul meu reactiona ciudat, eram linistita si in acelasi timp stresata la maxim. Tare greu am reusit sa conversez cu oamenii, si ma enervam de la orice chestie mica care nu-mi convenea. In final, a trebuit sa imi cer iertare de la cativa, in special de la parinti, care incercau sa-mi faca tot felul de mofturi, sa-mi gateasca ce stiu eu ce bunataturi, insa pentru mine astea nu mai contau atunci deloc.
Am trait la maxim licenta, de la inceput pana la capat. Asa sunt eu, simt lucrurile si le traiesc. Nimic din ce ma inconjoara nu e o coincidenta, ci toate se leaga, au un scop si o finalitate. E ca un puzzle. Dar lucrurile astea le vad doar dupa o anumita vreme, cand am toate piesele din puzzle. Ziua de 15 Februarie trebuia sa fie una de usurare, ca no, am scapat si eu de licenta. Ei bine, la mine nu a fost asa. Asta pentru ca nu mai aveam un scop precis, un deadline, practic, nu mai eram obligata sa termin ceva, sa ma spetesc pentru ceva anume. Si cand nu am o tinta, sunt ca si cum as trai doar pentru a tine umbra Pamantului. Da, nu m-am simtit usurata, pentru ca stiam ca trebuie sa ma decid incotro ma indrept, profesional vorbind, dar nu numai. Gandul de-a imi cauta un job pe domeniu, m-a speriat destul de tare, pentru ca stiam ca lucrurile se vor schimba destul de mult si eu voi fi nevoita sa ma schimb, sa imi ies din confort si sa-mi pun abilitatile in practica. Asa ca, m-am apucat fain frumos si mi-am facut CV si o scrisoare de intentie si am inceput sa aplic. Si sunt optimista, stiind ca m-as potrivi de minune sa lucrez cu oamenii si sa-i ajut sa priveasca viata mai pozitiv, sa capete incredere in ei si sa aiba curajul sa infrunte viata, sa o traiasca frumos, indiferent de circumstante. In fine, ceea ce vreau sa spun este ca atingandu-mi scopul cu care mi-am inceput anul (terminarea licentei), m-am schimbat si eu destul de mult, dandu-mi seama de niste capacitatati de-a infrunta problemele si de o vointa pe care demult nu le-am mai gasit in mine. Asta ma ajuta si in relationarea cu ceilalti- probabil nu mai sunt dispusa sa fac anumite compromisuri pe care le faceam mai demult.
Dupa licenta m-am reapucat de gatit, marea relaxare a mea! Mi-am refacut viata sociala si le-am dat ocazia prietenilor sa-mi revada mutrisoara asta minunata, de care au dus lipsa 1 luna de zile. :)) Am inceput sa imi exersez franceza, pentru ca stiu ca si Franta asteapta sa ma revada si deja se gandeste cu ce sa ma rasfete. Franta inca e un vis, probabil se va materializa mai incolo. Cel mai interesant lucru este ca m-am apucat de chineza. Am avut un singur curs, curs la care m-am abtinut cat am putut de mult sa nu rad. Chineza suna ciudat, e complexa si necesita multaaaaa seriozitate din parte cursantilor, daca vor sa o invete.:)) Imi dau seama ca invatarea limbii chineze ma determina sa ma controlez cand vine vorba de ras. Inca o provocare. Dar Doamne ce-mi plac provocarile!:))
M-am apucat sa citesc, si am reusit pana acum sa ma tin de ce am inceput. Ma axez pe literatura, si sociologie. Mai imi scapa si cate o carte de filosofie sau psihologie, dar vreau sa invat sa fiu mai pragmatica si am sa o las mai usor cu aceste doua domenii. Dar raman printre preferatele mele.
Lista cu "lucruri de care m'am apucat", poate continua, insa cele insirate mai sus sunt principalele.
Acum, mai am 1 saptamana de stat prin Romania, mai precis pana in 19 Martie. Ma asteapta Italia, mai precis Roma, pe care de-abia astept sa o descopar, sa o cunosc si sa ma bucur de ea...la maxim.:)) Sper ca si ea ma va primi cu bratele deschise si ca in cele din urma ne vom place, asta daca nu va fi "dragoste la prima vedere":)). Despre aventura italiana va voi povesti, mult mai incolo.:)
Pana data viitoare, bucurati-va la maxim si traiti visul romanesc, cat se poate de bine!
"In life, every ending is just a new beginning."
