joi, 9 iulie 2009

TE IUBESC!

Ce ma enerveaza, ca sa zic asa, la acest blog, e faptul ca trebuie sa pun titluri. Si cateodata nu am inspiratie incat sa fac sa coincida titlul in totalitate cu ce scriu. E “horibil”!
Putini stiu ca pentru mine e un chin sa stau singura acasa, si o zi! Ma simt goala, singura de-a dreptul, mai ales cand imi petrec ziua in casa si nu ies deloc afara, sa dau ochii cu lumea. Azi a fost o zi din asta. Ai mei au mers la tara, la casuta de acolo. Eu am sezut acasa sa ma ocup de curatenie si alte cele, ca maine...avem musafiri! Mi-am antrenat corpul dar si sufletul, caci azi am fost fericita de-a dreptul! Am vorbit cu cativa din prietenii mei si am avut discutii frumoase, ca intre prieteni. Am citit cateva file din “Jurnal” si am ascultat muzica buna. Am fost invitata la Roma, la EA, despre care va ziceam si mai jos...Mi-a saltat inima de bucurie, caci nu am vazut-o de 2 ani, aproape. Am baut un ceai de soc, care imi face bine dupa un sandwich cu cascaval si salam! Mi-era pofta si de o masa din asta cum eu nu prea mananc numai in criza de mancare facuta de mama.:D
Ca niciodata, s-a nascut in mine o nerabdare de-a dreptul enervanta la un momant dat: nerabdarea de-a merge odata la Predeal! Ca voi merge cu una din fostele mele colege si bune prietene, si stiu ca va fi hazul si veselia de pe lume in calatoria asta! De cand ma stiu am fost nerabdatoare dupa momente si oameni care pur si simplu ma fac sa rad, sa ma simt bine! Cum am zis, de-abia astept Predealul, si ajung curand si acolo!
Pe la ora 19, imi dau seama ca Remus, papagalul meu, nu a fost scos azi deloc in balcon! Si deloc nu l-am pupacit azi! Si l-am dus pe balcon: ca acolo e lumea lui, desi e in colivie, isi aude neamurile, pasarile....si ciripeste de mai ca e gata sa’si dea duhul!:)) Acum doarme, ca e cam puturos de felul lui...Totusi, stand si analizandu-l, mi-am dat seama ca starea lui de moliciune, de plictiseala e pe buna dreptate! Adica, la fel sunt si eu cand stau singura in casa, cand nu vorbesc cu oamenii, cand nu am contact cu lumea asta in care ma invart! Animalele, ca si oamenii, simt si iubesc si au nevoie la randul lor de iubire.
A fost o zi superba azi, simpla la prima vedere...si inchei jurnalul cu o declaratie pentru comicul meu papagal: “Te iubesc!”

Un comentariu: